Echipamente "heavy duty"

Da, Dies Irae au pornit-o la drum cu scule serioase pentru repetitii.

Primele de acest fel au fost cateva din gama ruseasca, "heavy duty russian equipment" cum ii zicem noi la misto acum.

Este vorba in primul rand de un mixer de sunet "SISME", o marca atat de glorioasa precum popularitatea ei fantasmagorica:)) Acest mixer era mostenit de la varul lui Kim, Tibi, care repetase cu noi in faimosul garaj din vila bunicii lui Kim.

SISME avea ceva mici probleme mari. In primul rand, se ardea mereu cate un condensator si noi aveam cateva de rezerva, pregatite pentru a fi puse la lucru in mijlocul repetitiei. Avea niste butoane solide, pe care le miscai cu ceva forta si "reuseai" sa reglezi acel sunet mirific, de doom-death primitiv.

Pe langa acest mixer, saracu' Suteu (odihneasca-se in pace, el a fost primul nostru basist si a murit intr-un accident de masina), adusese un amplificator pe care scria in ruseste...atentie...

BOXIA:)))

In momentul de fata, SISME, mixerul nostru iubit din vremea adolescentei, implineste o functie nobila. Am fost intr-o zi cu Victor in casa bunicilor lui, unde inca mai sta o batranica la parter...acolo SISME ocupa un loc de gala, langa usa de la intrare, o usa batrana de lemn.

Am aflat mai apoi ca batranica il pune pe nea SISME in usa, il propteste acolo. Cica, in caz ca vin hotii, e mai bine sa existe o proptea in usa, sa le fie greu s-o sparga=)) Noi ne gandim acum ca babutza face sunetul la SISME, asa, meticulos, frumos, pe canale si amplitudini, inainte de a se duce la culcare...:))

De BOXIA saraca nu stiu ce a ajuns de dansa:)) ma intreb sincer daca mai salasluieste, in batranetea ei, acolo, in camaruta de langa garajul din subsol, unde am fost stramutati la un moment dat (cand unchiul lui Kim trebuia sa parcheze masina)...

Oricum, in urmatoarea perioada, cand am repetat in liceul Tonitza, acolo unde invata Kim, am avut parte de o alta instalatie mirifica de sunet. Acolo, in mod repetat, boxele se ardeau. La fiecare repetitie...ne urcam pe pereti de nervi. Eram mici si ni se parea ca se termina lumea cand se ardeau boxele alea. Fir-ar sa fie! Intr-o seara, am plecat super distrusi de acolo, afara ningea linistit si foarte des. Am luat-o pe strada Roma si acolo, langa administratia financiara e un parculet. Pe langa boxele arse, se mai rupsese si un cinel, d-ala vechi, romanesc, facut franjuri de bataile repetate ale lui Victoras. Asa ca Radu, parca, a luat cinelul si l-a aruncat ca pe un disc departe, inspre parculet. Iar cinelul s-a infipt foarte hotarat in pamant, cu un varf, ramanand in mare parte suspendat nesigur deasupra solului. Iar chestia asta ne-a distrat atat de mult, incat am uitat si de boxe si de nesiguranta urmatoarelor noastre aventuri in lumea metalului romanesc:)