DIES IRAE - made in Romania

"DIES IRAE - trupa bucuresteana de black metal..." bla bla bla... asa incepeau mai toate cronicile si discutiile despre noi. Hai sa nu zicem ca e total bucuresteana. Eu, Marian Stoenica, am fost socotit pe "nedrept" bucurestean desi nu era chiar asa. Putin stiu, probabli, ca eu sunt din Draganesti-Olt. Ca m-am stabilit cu trupa in Bucuresti, asta e altceva.
S-ar putea sa nu vi se para chiar asa de important acest aspect, dar din punctul nostru de vedere este. Asadar de ce conteaza; din decembrie 1996, momentul in care i-am gasit pe "nefericitii" bucuresteni, viata lor s-a schimbat un pic: Dies Irae era o trupa de cartier (din Dorobanti), o trupa de copii destul de cuminti. [va dati seama cum mi se pareau mie acesti copii] Eu locuiam in chirie pe atunci cu fratele meu mai mare Florin. Eram un copil speriat de 18 ani de la tara (Draganesti-Olt e singurul oras sat din Romania) care vroia sa le faca pe toate. Trebuia sa se duca la facultate (una destul de grea, cu frecventa obligatorie), trebuia sa cante si 3-4 ore pe zi la chitara acasa, trebuia sa se duca si la 3-4 repetitii pe saptamana cu formatia si mai trebuia sa mai si iasa cu baietii la cate o bere. Din 1997 am locuit in camine studentesti unde am facut furori in randul fanilor. Ne-au descoperit: DIES IRAE - TRUPA AIA LA MODA DIN BUCURESTI care dadea concerte prin Bucuresti si peste tot in tara venea saptamanal in caminul lor; repetau baietii la volum maxim (erau repetitii reci desigur, dar uneori foarte galagioase), apoi ramaneau la bere pe terasele de la parter. Stransesem pe langa noi tot felul de rockeri, de peste tot din tara care locuiau in camine. Erau cu noi si la concerte si peste tot; erau prietenii nostri (intamplari despre Dies Irae in CAMINE vor fi in zilele urmatoare)
Sa revenim deci. Dies Irae are multe parti melodice, orientale, hai sa le zicem balcanice. Eu, care compun majoritate a partilor de chitara, am adus toate aceste influente. De cele mai multe ori baietii le interpreteaza chiar exagerat razand in hohote cand un anumit riff de chitara li se pare asa... traditional. Nu stiu ce sa zic, poate ca e ceva legat de originea mea "sudista",
desi nu sunt un fan al muzicii noastre traditionale. Ce stiu sigur, e ca eu eram singurul din formatie care asculta foarte mult gothic metal. Imi placea foarte mult Anathema, My Dying Bride, Tiamat, LOT, etc. Nu era parte melodica dintr-o piesa pe care sa n-o reproduc cu succes. Am casete si acum trase cu trupa mea din Draganesti-Olt pe nume Twilight numai si numai cu riffuri de chitara melodice, triste ori ambientale. Aceste influente le am si acum si le puteti gasi si in Shadow Boxing. [despre Twilight voi mai vorbi si cu alta ocazie]
Ca sa trag o concluzie simpla: nu mai vorbiti de Dies Irae - metal bucurestean. Mahalaua si maneaua nu sunt la noi, poate la altii...:)))