Tot felul de chitari si tobe
Din punctul meu de vedere prima perioada de activitate a formatiei a avut ca si caracteristici o serie de instrumente extrem de proaste si numeroase improvizatii de instalatii de sonorizare.
O ordine cronologica ar fi cam asa:
Prima chitara electrica mi-am luat-o eu de la pro muzica (mosu' pentru cine stie).
Era o chitara "no name" care arata ingrozitor, probabil ca cine o facuse nu si-a mai dat silinta sa copieze un model consacrat sau poate a vrut sa fie creativ, oricum aspectul nu era cel mai mare defect al ei. Suna de trei ori mai prost decat arata.
Am renuntat destul de repede la ea si mi-am luat (tot de la mosu') o alta chitara care cred ca era Reghin. Oricum nu scria nimic pe ea. Asta macar arata si suna putin mai bine decat cealalta. Era tot rosie, lucru care nu o ajuta cu nimic. Si parca mi-am cumparat si un distors.
La scurt timp si-a cumparat si Sorin una aproape identica, singura diferenta era ca a doua doza era dubla. Lucru care ni s-a parut un mare avantaj. De fapt sunau la fel de prost amandoua.
Ca sonorizare in perioada aia aveam un mixer Sisme si doua boxe care se ardeau pe rand si trebuia sa improvizam diverse reparatii la ele.
Victoras avea un set de tobe Doina, care bineinteles ca sunau ingrozitor. Oricum cele mai spectaculoase erau cinelele care daca nu se crapau si se spargeau, se indoiau.
Tin minte ca a avut un crash care era foarte mare si foarte gros, suna ingrozitor, si cand dadea in el ne acoperea pe toti vreo 30 de secunde. Avea un sustain incredibil.
Si asa am ajuns la momentul in care aveam un set de tobe, doua chitari proaste si cateva efecte. Facusem deja destule melodii (in perioada aia nu ne puneam prea multe probleme cand compuneam, asa ca mergea destul de repede) dar nu aveam bas. Pana la urma m-au convins pe mine sa-mi vand chitara si sa-mi iau un bas, lucru care a fost un motiv de frustrare si nemultumire mult timp. Basul l-am luat tot de la mosu' (cred ca trei sferturi din trupele din Roamania si-au luat primele scule de la el) si era un Reghin care cu indulgenta semana cu un Fender Precision. Era alb cu albastru si extrem de greu. Inainte de primul concert ne-am dat seama ca alb cu albastru nu era foarte death metal asa ca am luat un spray negru si l-am vopsit. Chestia asta spune multe despre cat de putin stiam legat de felul in care trebuie sa te porti cu un instrument din lemn.
Dupa ce am inceput sa dam concerte si sa inregistram treaba devenea din ce in ce mai serioasa, asa ca a trebuit sa ne cumparam niste scule mai competitive.
Printr-un concurs de imprejurari Sorin a reusit sa-si cumpere Ibanezul flying V pe care canta si azi. Eram la un showroom de instrumente si ne uitam la niste chitari Aria Pro. Eugen Mihaescu care era p-acolo ne-a auzit zicand ca vrem sa luam o chitara si ne-a spus ca are el un Ibanez de vanzare. Chitara era foarte buna, numai ca el canta cu Paula Seling si un flying V nu cadra cu imaginea trupei. Asa ca a luat-o Sorin.
Odata cu venirea lui Marian in trupa a mai aparut o chitara. Roti (daca va spune ceva brandul) si era cumparata - surpriza - tot de la Mosu'. Chitara asta a vazut multe si a trecut prin multe la viata ei. Noroc ca Marian are acum un Ibanez si poate si Roti sa ia o pauza (cam are nevoie). Tot prin perioada aia mi-am cumparat si eu un bas Premier (n-are nici o legatura cu o firma celebra care face tobe), care n-a fost un super instrument dar a fost un mare pas inainte de la Reghin. Victor si-a luat un set de tobe Tama care intr-adevar sunau cum trebuie sa sune niste tobe. Au mai aparut cateva efecte sau procesoare si cam astea au fost sculele o perioada destul de lunga de timp.
Ce urmeaza, din fericire, nu se mai incadreaza in categoria chitari si tobe proaste.
Adica Victoras (a carui zi de nastere e azi. LA MULTI ANI!) asteapta sa-i vina un super set de tobe din State - premier custom, fitze, etc. Sorin are Ibanezul flying V, Marian are si el un Ibanez, iar eu am reusit sa-mi cumpar una din chitarile viselor mele, un Fender jazz bass.
Oricum, eu cred ca principala limitare a unui instrument este persoana care canta la el.
Asa ca acum nu mai avem nici o scuza.
Kim.
8 comments:
super bine ai zis! mi-am adus si eu aminte de faza cu chitarile de la mosu'...sau promuzica, cum i se spunea!
dar de barbulescu nu zice nimeni nimic? sau e tot "mosu"? e vorba de nenea ala batrin care avea magazinul in spatele hotelului dorobanti....
Da, ala e mosu...barbulescul!
Felicitari pentru ideea cu amintirile din copilaria trupei Dies Irae :).Sper sa va tineti cat mai mult de blogul asta, ca a devenit lectura aproape zilnica pentru mine :)
Iar mi-am amintit de nemernicul ala de mos care mi-a dat te miri ce si mai nimic pe o splendoare de bass Fender original :((
Multumim pentru felicitari! O sa incercam sa facem aceste intamplari cat mai interesante...ele in sine sunt oricum amuzante, cu ocazia asta ni le reamintim si noi...
Da, ce tare era mosu':)...oare o mai trai saracu'?
Salutari! Misto faza cu blogul, fratilor! Sa traiasca metalu'!
Multumim, Spurcatule! Te asteptam in continuare pe aici!
Trimiteți un comentariu