Repetitii "reci"!

O sa fac si eu ca in cuantum lip ca am chef sa scriu despre chestii mai "recente". Vorba vine...
Ramaneam de multe ori fara sala si repetam pentru concerte "la rece" la cate unul din noi acasa. "La rece" insemna: chitari si bas bagate printr-un casetofon unde "mixerul" era format dintr-o innadire de fire foarte aproximativa (marian era electronistul), set de tobe format din doua palme si doi genunchi si voce lipsa sau soptita atunci cand eram chiar pusi pe treaba.

Sa revenim putin la mixer. Marian realiza un fel de nod pescaresc din cele trei cabluri venite de la cele doua chitari si un bas. Acest nod nastea apoi un fir (copil comun al celor trei) care intra prin nu-stiu-ce intrare intr-un casetofon din ala argintiu cu nume exotic. Cumea e ca se mai si auzea cate ceva din fiecare instrument. Toata stima, Marian!

Victor isi inrosea palmele si genunchii de atata "pedala dubla" si ritmuri "taca-taca" cum le ziceam noi adica de-alea de black cu premiere rapide. La un moment dat tin minte ca am incercat sa repetam cu tobe adevarate infundate cu perne si diverse confectii barbati insa ale dracu tot erau prea zgomotoase. Tot genunchii lui Victor sunau mai bine.

Datorita perioadelor lungi de repetitii reci, fara voce (aveam vecini frate!) imi aduc aminte ca inainte de fiecare concert aveam senzatia ca nu o sa mai pot tipa/racni/grohai (ca de cantat nu putea fi vorba). Emotiile atingeau apogeul inainte de primul vers din concert, cand eram 50-50 in privinta sanselor de a scoate un grohait onorabil. Ma rog, il scoteam. Asa ca bag seama ca grohaitul e ca mersul pe bicicleta. Nu il uiti dupa ce l-ai scos o data.

Repetitiile reci...
Data viitoare (cand voi scrie eu) vom vorbi tot despre ele.

Radu