Se lucreaza...liniste!

Da’ de unde liniste…am plecat de la ideea de a povesti cum lucreaza o trupa la un album nou. Mai precis, cum lucreaza Dies Irae la un album nou.
In prezent, compunem multe piese pentru albumul pe care vrem sa-l inregistram in acest an. Repetitiile s-au dublat ca numar si incercam, daca nu avem cum sa facem repetitii in Green duminica, sa mai mergem la Kim acasa si sa lucram la rece la majoritatea pieselor. Dar nu poate fi liniste, normal. Mai intai ca de fiecare data ne aducem aminte de cate un subiect nou de distractie, din cadrul grupului nostru, sau ne minunam de ce prostii se mai pot vedea la TV, ce idiotenii mai scot pe gura politicienii, etc.
Si pentru ca repetam mai mereu dimineata, pe la ora 10, d-abia treziti din somn, distractia devine, pe masura ce trec minutele si reusim sa ne dezmeticim, din ce in ce mai mare.
Marian si cu Kim au acum cateva piese noi si sper sa facem si noi, ceilalti membri ai trupei, macar cate o piesa noua. Fiecare vine cu cate o idee de unde se porneste de obicei...dar Marian si Kim au venit acum cu piesele complete. Au trebuit doar ajustate si condimentate cu alte bucatele de inspiratie de la Radu, Victor si Sorin.
Trebuie sa recunosc, daca ma intorc la amintirile create de cele 2 produse editate pana acum, ca lucrurile stateau altfel pe atunci. La primul EP, A Perennial Spleen, Marian inca nu venise in trupa si piesele erau compuse in egala masura de cei patru membri ai trupei.
Atunci cand a sosit el, a adus un material important compus pana in acel moment, o gramada de melodii, pe care le-am inregistrat pe LP-ul Gargoyles. Mai ramasesera pe ici pe colo si idei ale noastre, dar el a avut un cuvant greu de spus la compozitiile din acel album. Ceilalti s-au ocupat de coperta, coperta a fost facuta tot de noi asa cum probabil se va intampla si la urmatorul album. Kim va avea in principal aceasta responsabilitate.
Un prieten e foarte interesat de felul in care iau nastere melodiile unei trupe.
E adevarat, poate ca alte formatii au un membru care compune in totalitate materialul muzical, altul scriind versurile pentru toate piesele. Dar la noi mereu a fost normala aceasta participare unanima, pentru ca nu putem, de exemplu, sa-i dictam neaparat un anumit ritm unui tobar atat de bun precum e Victor.
Cu cat “mestecam” la o piesa mai mult, cu atat ea devine mai buna. Apar in timp diverse idei care o fac sa se departeze de la versiunea originala. Nu neaparat prin adaugarea unor parti muzicale noi, ci prin modelarea mai eficienta a celor existente. Si e absolut normal sa se intample asa. Pentru a se intampla asa, am observat ca repetitiile facute “la rece” au o importanta majora. Acolo auzim cu adevarat tot ce se intampla, cum se imbina si se armonizeaza riff-urile.
Acum am renuntat la partile electro, am decis sa continuam la realizarea unor piese care pot fi cantate fara probleme live, “primitiv” sa zicem, dar mult mai agresiv si mai direct.
Pe album, in studio de fapt, pot interveni sa zicem anumite propuneri...din partea oamenilor de acolo sau din partea noastra. Acolo mai putem adauga clape pe bucatile care solicita un astfel de tratament.
Baietii lucreaza dar si se distreaza, si iata ca mai ies si sambata seara impreuna, dupa cum ati citit pe blogul lui Fiu, sa testeze restaurantele din capitala. Suntem nerabdatori, insa, ca de obicei, sa vedem cum va iesi urmatorul album Dies Irae. Dar mai avem de asteptat cateva luni...