Laibach

Ieri seara am fost la concertul unei trupe despre care am putea spune, tinand cont de numarul spectatorilor prezenti, ca nu este foarte cunoscuta sau apreciata la noi.
Cei care nu au asistat la acest eveniment au avut foarte mult de pierdut pentru ca Laibach sunt, dupa parerea mea, dovada faptului ca un mesaj sincer poate duce cu el muzica timp de mai bine de 20 de ani fara sa-si piarda din valoare.
Vazand o astfel de trupa cantand iti dai seama foarte clar ca U2 sau Coldplay iti baga mana in buzunar sau te trag de maneca doar - doar reusesc sa stoarca de la tine o lacriam pentru initiativele lor penibile, megalomane si (cel mai grav) false.
Laibach se pare ca n-au nevoie de concerte monstru (Live 8) ca sa se dea in stamba de dragul saraciei si mizeriei din tari pe care nu le-au vazut decat de dupa geamul unui Hummer.
Si probail ca atunci cand esti dintr-o tara de care si-au batut altii joc nu-ti mai arde sa te dai rockstar.
Dar chiar si asa, vorbind de show la primul nivel, erau multe lucruri de vazut si de auzit. In primul rand muzica de foarte buna calitate. Parerea mea este ca Laibach mananca la micul dejun trupe gen Rammstein. "Rammstein seem to be a kind of Laibach for adolescents and Laibach are Rammstein for 'grown-ups.'"
Muzica a fost completata de cele mai bune proectii pe care le-am vazut pana acum la un concert. Foarte simple dar aveau tot ce trebuia pentru a sustine muzica. Si nu in ultimul rand atitudinea trupei. A fost un concert foarte direct, fara discutii si glumite cu publicul intre piese, semn ca muzica transmite tot ce vrea trupa sa ne spuna.
Una peste alta, a fost un eveniment de la care nu cred ca a plecat nimeni nemultumit, poate cel mult pus pe ganduri.

Asa ca:
"Let stones crack.
Let the earth quake.
Let freedom rise."

Poze