Intalnirea mea cu Dies Irae

Asa cum am promis, voi reveni si cu alte povestiri din anii ‘96-’99. Si daca am mentionat 1996, e fiindca de atunci i-am gasit eu pe cei patru Dies Irae. Cum s-a intamplat: Eram in primul an de facultate, venit la Bucuresti, si aveam 18 ani neimpliniti. Maniac si satul de “metale grele si foarte grele” (cunoscatorii stiu la ce ma refer) am citit un articol despre formatia Dies Irae, un articol din HMM, care m-a pus pe ganduri. Era o formatie de doom/death/black spuneau ei, din patru membri, (poza asta e chiar din revista de atunci)care-si prezenta existenta in momentul acela. Nu era un anunt gen cautam chitarist sau ceva de genul asta. Am facut rost cu greu de una din melodiile lor “Into the symbolic dimmension”, am ascultat-o si mi-am zis ca n-ar fi chiar asa de rau daca i-as cunoaste.(observasem ca au o singura chitara si mi-am dat seama ca era loc acolo si de a doua))) Am gasit bieinteles niste numere de telefon de contact la finalul interviului, si am ales sa-l sun pe sorin. (era chitaristul si gandeam eu ca e mai potrivit sa comunic cu el prima data) Noroc ca, probabil, a fost in toane bune si nu m-a respins din prima deoarece nu se gandisera sa caute un al doilea chitarist! M-am gandit de cateva ori daca sa-i sun ori nu, pentru ca nu stiam ce sa-i zic prima data: ALO, SALUT, SUNT MARIAN STOENICA SI AS VREA SA CANT CU VOI DACA SE POATE….hahhaahahhhaaa… in final mi-am zis ca n-are ce sa se intample si trebuie sa incerc. I-am zis la telefon ca sunt chitarist, ca ascult de toate si CA AS VREA SA NE VEDEM PENTRU CA AM NISTE IDEI! El mi-a raspuns, OK, cel mai bine sa ma vad cu Radu la Universitate, care era student pe atunci la Fac. de Geografie aproape de facultatea mea (Matematica).
Prima intalnire nu stiu ce impresie a facut, mai ales ca, eu am venit imbracat intr-un tricou cu IRIS – "luna plina"!!!!!! Nu am vrut sa ma sparg in figuri si sa vin cu Tiamat, Anathema, Death, Obituary, Kreator, Slayer, alte tricouri pe care le mai aveam). Asa am gandit eu atunci: ca nu e bine sa ii arat eu direct ce ascult, era mai mult ca o confuzie, confuzie care putea sa fie chiar fatala daca stau acum sa ma gandesc mai bine….[hahahaaaaaaaa]
Am discutat putin despre muzica, despre mine, am amintit din nou ca am idei misto pe care tineam cu tot dinadinsul sa le arat si lor. Au fost foarte politicosi, deloc increzuti sau reci, au dorit toti sa ma cunoasca si dupa PRIMA REUNIRE DE GRUP in 5, a urmat o demonstratie “rece” la Kim acasa. Le-a placut, nu mi-au spus din prima zi ca vor sa cant cu ei (lucru care nu mi-a picat foarte bine), dar ne-am mai dat si alte inatlniri si includerea mea in trupa a venit de la sine...
Asta se intampla in decembrie 1996. A urmat un revelion impreuna cu ei, si multa distractie... dupa parerea mea, anii 1997-1998 au fost cei mai "nemernici"... voi reveni.