Vremuri bune

Zilele astea imi aduc aminte de vremurile bune in care noi eram mult mai tineri decat acum. Glumesc..si acum suntem tineri, dar in urma cu cativa ani, pe la sfarsitul secolului XX, ca sa zic asa, d-abia incepeam facultatea si eram in fiecare zi impreuna, pentru ca nu lucram si aveam timp mult pentru repetitii si concerte. De fiecare Craciun, Paste si de Anul Nou, petreceam mult timp impreuna si iata ca si acum se repeta aceste momente. De aceea mi-am si adus aminte de vremurile bune, poate si din cauza ca am revazut interviul pe care noi l-am dat la concertul cu Samael, cand spuneam ca prietenia foarte buna din trupa a dus la rezistenta ei peste timp. Pentru ca noi activam acum de peste 11 ani.
Cele mai frumoase erau petrecerile de la prietenii nostri, fratii Pantiru, care stateau in Baneasa, intr-o foarte frumoasa vila, iar acele petreceri trebuie povestite pe larg, intr-un alt post (poate Radu sau Fiu ne vor ajuta sa depanam acele amintiri mai bine). De la preparatele culinare neconventionale gen "pizza cu mazare" pana la auditiile cu Gica Petrescu si alti mari artisti autohtoni, totul era de-a dreptul diferit de ceea ce ati considera o petrecere de rockeri:)) Si nu in sensul rau al cuvantului, totul oricum degenera intr-o mare incalcare a principiilor inocente ale unor petreceri "cuminti".
Ideea mea este ca in toata istoria noastra ca trupa, am reusit sa fim apropiati si sa ne ajutam reciproc, lucru care cred ca nu se intampla cu multe formatii. Am stat impreuna mereu si ne-am impacat daca eram certati pentru perioade mai mici sau mai mari de timp. Am reusit sa ne strangem laolalta in momentele mai grele (nu vreau sa le pomenesc aici, sunt multe prea triste) si am reusit sa intelegem ca pentru a merge mai departe trebuie sa fim seriosi si sa ne pregatim asa cum trebuie pentru momentele importante.

Cititi azi, pe blogul meu, despre memorialul durerii de la Sighet, o alta tema, mai trista dar foarte interesanta.