Dies Irae, de George Bacovia
Am gasit azi aceasta poezie a lui Bacovia. O mai citisem mai demult, dar uitasem de ea.
Cum vi se pare?
DIES IRAE - George Bacovia
Cât de strǎin sunt de ţara mea
Şi nici un dor nu mi-a rǎmas –
Gând rǎu şi-ntunecat
Ĩnchide al dreptǎţii glas.
Va fi târziu ĩn ziua aceea…
Şi bântuie ĩn calea mea,
Tǎceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
- Grǎbeşte, nu mai aştepta!
UPDATE: Pe blogul meu...check it out daily!
1 comments:
io nu inteleg poeziile, decit catrenele facute de mine, deci nu-s ce sa zic. e buna, frate!
Trimiteți un comentariu