Unele lucruri nu se schimba

Ma plimbam azi prin centru cuprins total de febra sarbatorilor. Calcule de genul: cui trebuie sa cumpar cadouri, ce ar vrea sa primeasca, cum sa fac sa nu-mi cheltuiesc chiar toti banii (nu sunt chitros dar fac eforturi sa fiu), etc.
Si cum mergeam asa prin Piata Romana mi-am adus aminte de Mosu' si de magazinul lui de instrumente muzicale si m-am hotarat sa-i fac o vizita. Nu mai fusesem pe la el de doi sau trei ani asa ca nu stiam la ce sa ma astept. Cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca nu se schimbase nimic. Locul era acelasi, Mosu' era acelasi, chiar si instrumentele din magazin pareau aceleasi. Cu ce va pot ajuta? - m-a intrebat el. Moment in care mi-a venit sa-i spun: "Pai nu ma mai tineti minte? Mi-ati vandut acum sase ani un bas sinistru care, cu volumul la maxim, aproape ca nu era in stare sa scoata un sunet. Mi-am zdrelit degetele in el tragand de corzile alea nasoale pe care tot de la dumneata le cumparam. Si cand i-am cumparat un set de corzi bune, care costau mai mult decat el, suna mai tare la rece decat amplificat."

Dar normal ca nu i-am spus asta si am inventat pe loc un motiv. "Caut o doza de chitara." "Da... hmmm... N-am. Dar daca veniti peste cateva zile voi avea ca demontez una din chitarile astea." Si mi-a aratat niste chitari electrice la care cand m-am uitat am avut impresia ca revad basul meu sinistru de acum sase ani. M-am gandit ca ori am eu in continuare aerul unui om care chiar nu se pricepe la instrumente muzicale ori, pur si simplu, unele lucruri nu se schimba si Mosu' asta va face mereu. Asa ca i-am multumit si am plecat.

Cand ieseam din magazin mi-am adus aminte motivul pentru care nu mai fusesem de trei ani pe acolo. Intr-o sambata, acum trei ani de zile, in drum spre sala de repetitie am trecut pe la mosu' sa-i cumpar lui Victor o pereche de bete. Era incuiat, pe program scria ca sambata este deschis asa ca am sunat la telefonul magazinului. Mi-a raspuns mosu' care m-a intrebat ca vroiam. Cand i-am spus ca vreau o pereche de bate m-a intrebat de care, Zildjian sau d-alea romanesti. D-alea romanesti am spus eu (erau mai ieftine). Si atunci mosu' mi-a spus ca pentru atat nu coboara un etaj sa deschida magazinul. M-am enervat ingrozitor, m-am gandit sa-i sparg geamurile, sa cumpar un spray cu vopsea si sa-i scriu "Dies Irae iti trage la muie mosule!!!!" pe usa magazinului, dar normal ca n-am facut nimic. Si chiar daca as fi facut ceva tot nu ar fi insemnat nimic pentru ca unele lucruri chiar nu se schimba.