Ca la 20 de ani

As vrea sa ne simtim altfel de fapt, ca la 20 de ani. Asta e si motivul pentru care imi aduc aminte cat de liberi ne simteam si lipsiti de responsabilitati. Probleme mai erau dar nu ne interesau asa tare.

S-a mai scris aici de deplasarile, concertele, repetiile de demult(de acum 10-11 ani); asa era, ne simteam foarte liberi si nu ne pasa daca eram nevoiti sa calatorim cu trenul 10-12 ore. Ne certam cu profesorii si parintii (daca era nevoie) pentru parul lung, pentru ca nu respectam programul lor, pentru ca eram "prinsi" mai tot timpul cu cantarile si repetitiile (uneori chiar de 3-4 ori pe saptamana). Nu ne pasa, trebuia sa tragem un album: simteam ca trebuie scos ceva neaparat si vroiam sa apara GARGOYLES. Voiam neaparat sa cantam cat mai mult pentru ca simteam ca o facem cum trebuie. Ne simteam foarte bine impreuna si nu ne pasa foarte mult de ceilalti. Parintii nostri pot confirma ce inseamna FORMATIA pentru odraslele lor.

Oare mai putem sa ne comportam si acum ca la 19-20 de ani? Timp ar fi. Banii nu lipsesc si parintii nu mai decid cate zile pe saptamana trebuie sa luam masa cu ei. Cum ramane? Oare ce s-a schimbat? Viata de familie oare? Sper ca nu am devenit mai "seriosi"...